Ce este un produs psihotrop sau psihoactiv?

O substanță psihotropă este un produs sau un compus chimic care acționează asupra sistemului nervos central, modificând anumite procese cerebrale. Aceste substanțe alterează percepția, dispoziția, emoțiile, conștiința sau alte funcții comportamentale și psihologice. Termenul, utilizat în convențiile internaționale, face astăzi obiectul unor definiții diferite în funcție de legislația fiecărei țări și continuă să genereze dezbateri în mediile științifice și juridice.

Substanță psihotropă sau psihoactivă — care este diferența?

Din punct de vedere etimologic, „psihotropic" înseamnă care acționează în direcția minții sau a comportamentului. Potrivit J. Delay, psihiatru francez, o substanță psihotropă este orice substanță „capabilă să modifice activitatea mentală, indiferent de natura acestei modificări".

În limbajul curent, cei doi termeni — psihotropic și psihoactiv — sunt adesea folosiți în mod interschimbabil. Pentru a înțelege mai bine vocabularul legat de canabis și substanțele psihoactive, vă invităm să explorați produsele noastre CBD. În contextul medical sau științific există totuși o nuanță: noțiunea de psihoactiv desemnează mai larg orice substanță care acționează asupra sistemului nervos central, în timp ce termenul psihotropic este mai strâns legat de reglementările internaționale și de dreptul farmaceutic.

De ce consumă oamenii substanțe psihotrope? Diferite motive de utilizare

Consumul de substanțe psihoactive datează din timpuri străvechi. Majoritatea civilizațiilor au recurs la plante, ciuperci sau alte produse naturale cu efecte psihotrope din motive spirituale, medicale sau recreative.

Astăzi, distingem mai multe tipuri de utilizare :

• Uz recreativ : modificarea intenționată a conștiinței sau a comportamentului
• Uz terapeutic : tratarea tulburărilor mintale (depresie, anxietate, tulburare bipolară, psihoze…) sau neurologice
• Uz de performanță : îmbunătățirea capacităților fizice sau intelectuale
• Uz spiritual : în cadru ritual sau ca enteogen
• Consum involuntar : în cazul administrării substanței fără știrea persoanei

Riscurile asociate consumului repetat : dependență și sevraj

Consumul repetat de substanțe psihotrope poate duce la dependență fizică sau psihică. Acest lucru se întâmplă în special cu alcoolul, opioidele sau anumite medicamente precum benzodiazepinele. Organismul se adaptează treptat la substanță — acesta este fenomenul de toleranță sau obișnuință.

Întreruperea bruscă a anumitor substanțe psihotrope poate provoca un sindrom de sevraj : tremurături, tulburări de somn, anxietate, sau chiar convulsii, în funcție de moleculă. De aceea, orice tratament medicamentos pe bază de substanțe psihotrope trebuie să facă obiectul unei supravegheri terapeutice riguroase din partea unui specialist în sănătate și nu trebuie întrerupt niciodată fără aviz medical.

Efectul resimțit poate fi de asemenea neplăcut, chiar traumatizant, în funcție de sensibilitatea utilizatorului — ca în cazul unui bad trip după consumul de substanțe halucinogene.

Care sunt efectele substanțelor psihotrope?

Efectele substanțelor psihotrope variază considerabil în funcție de substanță, doză, modul de consum și profilul persoanei. Acestea pot fi totuși grupate în mai multe categorii principale :

• Modificarea dispoziției : euforie, stare de bine, depresie, iritabilitate
• Alterarea conștiinței : sedare, disociere, vigilență intensă
• Perturbarea percepției : halucinații vizuale sau auditive, distorsiunea timpului
• Efecte cognitive : tulburări de memorie și concentrare, sau dimpotrivă, stimulare intelectuală
• Efecte fiziologice : modificarea ritmului cardiac, a temperaturii corporale, somnolență

Aceste efecte pot fi căutate în cadru terapeutic — precum reducerea anxietății cu ajutorul unui anxiolitic — sau suportate ca efecte secundare nedorite ale unui medicament prescris.

Substanțele psihotrope sunt periculoase?

Periculozitatea unei substanțe psihotrope depinde de mai mulți factori : substanța în sine, doza, frecvența consumului, contextul și caracteristicile individuale ale pacientului.

Principalele riscuri asociate consumului de substanțe psihotrope sunt :

• Dependența fizică : organismul reclamă substanța pentru a funcționa normal
• Dependența psihică : nevoia compulsivă de a consuma în ciuda consecințelor negative
• Toxicitatea : efecte nocive asupra organelor (ficat, creier, inimă…)
• Efecte secundare : somnolență, tulburări de coordonare, creștere în greutate, disfuncții sexuale…
• Interacțiuni medicamentoase : risc crescut în caz de policonsum
• Risc de supradozaj în funcție de potențialul de abuz al substanței

Sănătatea publică este deosebit de atentă la problemele de consum de substanțe psihotrope, atât pentru medicamentele prescrise, cât și pentru stupefiantele ilegale. În România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate publică periodic date și recomandări în acest sens.

Cum acționează medicamentele psihotrope?

Medicamentele psihotrope acționează asupra sistemului nervos central modificând echilibrele chimice. Acestea intervin în special asupra neurotransmițătorilor — mesagerii chimici ai creierului — precum serotonina, dopamina sau GABA.

De exemplu :

• Antidepresivele de tip ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) cresc nivelul de serotonină disponibil în sinapse, îmbunătățind astfel dispoziția
• Anxioliticele (precum benzodiazepinele) consolidează acțiunea GABA, un neurotransmițător inhibitor, producând un efect relaxant și sedativ
• Neurolepticele sau antipsihoticele blochează anumiți receptori ai dopaminei pentru a reduce simptomele psihotice
• Hipnoticele și somniferele facilitează adormirea acționând asupra mecanismelor de reglare a somnului
• Stabilizatorii de dispoziție precum litiul stabilizează dispoziția la pacienții bipolari

Prescrierea acestor tratamente trebuie atent monitorizată : dozajul, durata administrării, potențialele efecte nedorite și riscurile de dependență variază de la o moleculă la alta. Doar un medic sau un profesionist în sănătate calificat poate adapta tratamentul la profilul fiecărui pacient.

Ce tipuri de substanțe psihotrope există?

Clasificare după efecte

Clasic, se disting trei mari categorii de substanțe psihoactive, la care se adaugă astăzi entactogenii, opioidele, THC sau protoxidul de azot :

Depresantele

Reduc activitatea sistemului nervos central : ritmul cardiac încetinit, scăderea temperaturii corporale, senzație de calm. În exces, pot provoca vărsături, pierderea cunoștinței sau chiar comă. Din această categorie fac parte alcoolul, GHB, benzodiazepinele și barbituricele.

Stimulantele

Cresc activitatea cerebrală și fiziologică, inducând o creștere a energiei, euforiei și vigilenței. Potențialul lor de abuz variază considerabil în funcție de moleculă : cofeina prezintă un risc scăzut, spre deosebire de cocaină sau metamfetamină.

Halucinogenele și substanțele perturbatoare

Alterează percepția realității și pot provoca halucinații, dezorientare și modificări senzoriale profunde. Unele prezintă un risc scăzut de dependență fizică, dar pot genera o dependență psihică. Printre acestea se numără LSD — al cărui potențial scăzut de dependență este documentat de Drogues Info Service — DMT, psilocibina (ciuperci magice) sau canabisul (THC). Pentru a afla mai multe despre THC și pentru a-l distinge de CBD, consultați gama noastră de flori CBD.

Clasificare medicală : principalele clase de medicamente psihotrope

În context medical și farmaceutic, medicamentele psihotrope sunt grupate în mai multe clase terapeutice : antidepresivele pentru tratarea depresiei și tulburărilor anxioase, anxioliticele pentru gestionarea anxietății, hipnoticele și somniferele pentru tulburările de somn, neurolepticele pentru tulburările psihotice, stabilizatorii de dispoziție pentru tulburarea bipolară și stimulantele folosite în special în tratamentul ADHD.

Dezvoltare istorică și apariția reglementărilor internaționale

Istoria substanțelor psihotrope este inseparabilă de cea a medicinei și a societății. Deși utilizarea lor datează din antichitate, termenul „psihotropic" apare abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de demonizarea morfinei după introducerea sa ca medicament miraculos.

În secolul al XX-lea, progresele chimiei permit sinteza substanțelor psihoactive fără a fi necesară extragerea directă a principiului activ din plantă, deschizând calea unor molecule noi, mai puternice. Consumul recreativ se democratizează începând cu anii 1960, generând trafic ilicit și necesitatea unor reglementări internaționale.

Trei mari convenții internaționale stabilesc bazele controlului substanțelor psihotrope la scară mondială : Convenția unică asupra stupefiantelor (1961), care reglementează în special opiumul, morfina, cocaina și canabisul ; Convenția privind substanțele psihotrope (1971), extinsă la halucinogene, amfetamine și barbitururi ; și Convenția împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope (1988), care consolidează lupta împotriva traficului ilicit.

Legislația privind substanțele psihotrope : reglementări complexe

În România

Legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri din România, în mare parte inspirată din convențiile internaționale, clasifică substanțele psihotrope în mai multe categorii în funcție de toxicitatea, periculozitatea și potențialul de abuz. Cumpărarea, vânzarea, cultivarea și deținerea substanțelor de pe listele controlate sunt supuse unor sancțiuni juridice severe. Informații detaliate sunt disponibile pe site-ul Agenției Naționale Antidrog.

Prescrierea medicamentelor psihotrope este reglementată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății : rețete speciale obligatorii pentru anumite clase de medicamente, durată de prescriere limitată și dosar medical obligatoriu. Dacă doriți să aflați mai multe despre produsele CBD — o substanță nepsihotropă derivată din canabis — explorați gama noastră de produse de wellness.

Clasificări care generează controverse

Clasificarea juridică a substanțelor psihotrope este adesea criticată de mediul științific, deoarece se bazează mai mult pe natura produsului decât pe consumul problematic real sau pe date obiective privind periculozitatea. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, noțiunea de drog rămâne dificil de încadrat într-un cadru juridic universal.

Cel mai grăitor exemplu este cel al alcoolului și tutunului : absente de pe lista oficială a stupefiantelor, ele figurează totuși în fruntea tabelului de clasificare al OMS (1971) în ceea ce privește dependența fizică, dependența psihică și toleranța — înaintea canabisului, care ocupă ultimul loc în acest clasament.

În 1978, avocata M. Pelletier a elaborat pentru Codul Sănătății Publice francez un tabel de notare a substanțelor psihotrope de la 0 la 4. Canabisul obține note foarte scăzute (dependență psihică : 1, dependență fizică : 0, toleranță : 0), în timp ce alcoolul cumulează note maxime la toate trei criteriile. Această inconsecvență între periculozitatea stabilită științific și statutul juridic continuă să alimenteze dezbaterea politică și de sănătate publică în România și în numeroase țări occidentale.

Ce trebuie reținut?

• O substanță psihotropă este un compus chimic care acționează asupra sistemului nervos central și modifică percepția, dispoziția, conștiința sau comportamentul
• Substanțele psihotrope pot fi naturale sau sintetice, legale sau ilegale, utilizate medical sau recreativ
• Consumul lor implică riscuri variabile în funcție de substanță : dependență, toxicitate, efecte secundare, sindrom de sevraj
• Medicamentele psihotrope (antidepresive, anxiolitice, neuroleptice, hipnotice, stabilizatori de dispoziție) sunt instrumente terapeutice esențiale pentru tratarea tulburărilor mintale, dar utilizarea lor trebuie atent supravegheată de un specialist în sănătate
• Legislația privind substanțele psihotrope rămâne complexă și nu reflectă întotdeauna fidel datele științifice privind periculozitatea reală a substanțelor